Fulgul...

A venit si iarna ! A întîrziat destul de mult, dar e aici. Chiar dacă nu e zăpadă, imi inchipui cum micutii fulgi vor cadea in curand pe fata mea, topinduse si prefacandu-se in lacrimi.

 Am plans prea mult.Am renuntat, apoi iar mi-a revenit curajul, am incercat sa uit, iar m-am inecat in lacrimi.

Afara e asa de frumos, chiar daca e decembrie.Parca vremea e la fel ca dispozitia mea. Mereu cald, mereu vesela , dar stiu ca vine si zapada, frigul , zilele cand ma voi topi de dorul tau, chiar daca vor fi -15 grade.Mi-e teama de zilele acelea.Imi place sa fiu vesela, sa pot spune "Am uitat" .E frumos ! In toate aceste lucrui exista o dieferenta, ceva care ma lasa sa traiesc, ceva care imi aminteste ca... am uitat . Poate e un lucru neinsemnat, dar pentru mine conteaza enorm.Ce e ? Nu stiu, dar e ceva care imi aminteste ca viata e scurta, ca am multe drumuri inainte... ca traiesc .

E iarna , dar nu imi fac griji, ma voi incalzi cu caldura veseliei mele, nu cu caldura vocei tale . Voi trece peste aceasta iarna. Va fi prima in care nu voi plange, va fi prima iarna cand ma bucur de tot, va fi prima iarna cand... 

simt ca nu mai traiesc pentru tine, ci traiesc pentru mine. Va fi acea iarna, cand fulgii vor cadea pe fata mea, se vor topi, dar.. nu se vor preschimba in lacrimi !