Si oare am spus-o de atatea ori ? Nu am incercat niciodata, sau m-am prefacut. Mi-a fost greu? Normal.Am stiut sa trec peste? Nu ! Stiu doar ca am ramas intr-un loc, pe cand tu plecai in toate colturile.Am stationat, iar tu ai mers continu. Am privit doar in urma, pe cand tu, doar inainte. Am incercat sa uit, pe cand tu ai uitat de mult.M-am chinuit sa nu plang, iar tu zambeai.Mi-am facut singura rau, pe cand tu erai vesel. Am incercat totul, iar tu nimic . Se prea poate sa fie vina mea? Poate, dar si tu ai o vina. Am plecat din inima ta, sperand sa nu-ti fac rau.M-am indepartat de noi, spaerand ca iti va fi bine. Am mers tot inainte, dar cu gandul mereu la tine. Zambeam chair daca inima imi plangea, incercam sa te igonor, chiar daca instinctele ma incurajau sa te iau in brate. Asteptam sa imi mai oferi un singur zambet, dar nu l-am mai primit niciodata. Mai vroiam un singur " ramas bun", dar nu l-am primit niciodata, am asteptat un "mi-e dor de noi " , dar nici pe ala nu l-am primt.Mi-au ramas multe lucruri, dar pe care le-am ascuns undeva departe in inima mea, sparand ca asa vor ramane mereu, dar uite ca acum nu mai pot. Amintirile ,toate cuvintele pe care nu ai apucat sa mi le mai spui, orice zambet, orice cuvant, acum toate au ajns la suprafata, ma sufoca, nu mai pot sa respir, ma omoara, dar imi mai folosesc ultima rasuflare sa mai privesc inca o data poza noastra, sa iti mai spun pentru ultima data Te iubesc, apoi pot sa mor in pace., sperand ca iti vei aduce aminte de mine, macar din greseala. Atat a fost.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu